Bilingvism în administrația publică

România se laudă nestingherită cu înfăptuirea conceptului multiculturalismului şi multilingvismului în ţara noastră, însă, drept vorbind, aceste două termene pot fi considerate o realitate dacă limba tuturor comunităţilor etnice ar fi prezentă de facto atât în relaţiile cu autorităţile, cât şi în şcoli, pe stradă, în locurile publice.

Din păcate, de departe nu putem vorbi de multiculturalism într-un oraş în care limba unei minorităţi naţionale cu o pondere de cca 50% din totalul locuitorilor nu este reprezentată la nivelul administraţiei locale, a instituţiei statului.

Multiculturalismul adevărat este vizibil atât în incinta şi exteriorul clădirilor cât şi în spaţiile publice, multiculturalismul înseamnă respect faţă de culturile coabitante, toleranţă şi utilizarea limbii etniilor diferite din comunitatea respectivă, cum ar fi utilizarea limbii maghiare cu cea română, limba oficială a ţării,  evitând ierarhizarea limbilor şi culturilor.

Bilingvismul nu pune în pericol limba oficială a unei ţări, ci este o modalitate de a dezvolta şi alte valori sociale, cum ar fi toleranţa și respectul reciproc.

Dat fiind faptul că municipiul Tîrgu-Mureş este locuit în proporţie de 50% de români şi 47% de maghiari, se cuvine, în mod firesc, şi acceptarea funcţionării la nivel oficial, cotidian a multilingvismului în această localitate, afirmativ multiculturală şi multietnică de tip european.

Diversitatea etno-culturală a Transilvaniei tinde să trăiască numai în amintirea colectivă.

Revenind la ideea principală, ar fi o greşeală să se creadă că prezenţa unui număr considerabil de vorbitori ai ambelor limbi (maghiară şi română) care provin mai cu seamă din rândul comunităţii maghiare, este indicatorul multilingvismului real în Târgu-Mureş şi în Transilvania.

Bilingvismul real ar exista dacă vorbitorul unei anumite limbi minoritare şi-ar putea păstra confortul lingvistic şi nu ar fi nevoit să sufere de dispariţia acestui sentiment, care, dealtfel, are şi alte sensuri.

Scopul Programul de Bilingvism al organizaţiei CEMO este promovarea sentimentului comunitar prin care organizaţia doreşte să încurajeze cetăţenii să-şi exercite dreptul de exprimare în limba maternă, atât în cadrul forurilor oficiale, în relaţie cu autorităţile şi în toate aspectele vieţii cotidiene, deoarece acest drept li se cuvine.

Acestui scop serveşte, de asemenea, proiectul Monitoring, lansat în 2007, destinat să verifice, prin sondaje, şi să evalueze utilizarea şi acceptanţa limbii maghiare în instituţiile publice.

Charta europeană a limbilor minoritare sau regionale, semnată şi ratificată de România prin Legea 282/2007, dar şi Legea 215/2001 a Administraţiei publice locale permite şi încurajează utilizarea limbilor minorităţilor naţionale înregistrate – implicit şi a limbii maghiare – atât în cadrul instituţiilor publice deconcentrare, cât şi locale unde o minoritate etnică este prezentă într-o pondere de peste 20%.