Foloseşte-ţi drepturile lingvistice!

Dacă vrem să definim ce este o limbă, vom ajunge la concluzia că există mai multe repere de la care să pornim, însă în prezenta descriere (aparţinând CEMO) vom prefera definiţia cotidiană şi cea socio-lingvistică (lingvistica grupului – pare mai expresivă). Ce este, deci, sociolingvistica? Aceasta reprezintă contactul cu mediul meu, comunicarea cu cei din jurul meu. Acasă, între pereţii locuinţei unui individ, între prieteni, graiul unguresc nu este o problemă, dar odată ieşind din sfera intimă în cea publică, în relaţie cu autorităţile, cu fiscul şi altele, starea aceasta se schimbă radical.
Să presupunem că un individ aparţinând minorităţilor naţionale cunoaşte bine limba oficială, fără a avea probleme de comunicare, însă unde şi în ce condiţii îşi poate exercita dreptul de a folosi în spaţiul public limba maternă? Acasă sau la oficiul de finanţe? Eventual în ambele locuri? Întrebarea este pe cât de uşoară, pe atât de dificilă, deoarece o limbă rostită în persoana întîi, numărul singular, fără expresie audibilă, (puţin exagerat, dar) nu prea mai e limbă, sau e doar asemenea intuiţiei. Dacă nu ai interlocutor(i) cu care să exersezi acea limbă, dacă în timpul activităţilor cotidiene vom schimba un registru lingvistic cu altul, abandonând primul, treptat, acesta va dispărea din viaţa noastră şi a urmaşilor noştri.

CEMO afirmă că limba este pilonul unei culturi anume, iar dacă acesta cedează, slăbeşte şi nu mai face faţă presiunii altei, altori limbi, ea dispare pur şi simplu, la fel cum zilnic dispar triburi, fără să ne afecteze în mod simţitor nivelul de trai, dar cel puţin trebuie să ştim de astfel de evenimente. În momentul în care nu (mai) vorbim limba maternă în mod intenţionat, cedând acestor tentaţii, deoarece ne convine dintr-un anume punct de vedere sau altul, din dorinţa de a avea un anume sentiment de confort social – discutabil, dealtfel – trebuie să ştim doar un singur lucru: ne subminăm propria noastră cultură.

„Renunţarea la limba maternă, chiar şi temporar, este o problemă a identităţii naţionale, însă putem afirma că limba este piatra de temelie a culturii, fără de care aceasta din urmă nu există, nu poate dăinui. Or, faptul că limba maternă este folosită în mod restrâns faţă de limba oficială, că limba maternă se refugiază din ce în ce mai mult în mediul familial, nu se întâmplă accidental. Putem presupune că este făcătura diavolului, acceptând situaţia ca atare, dar putem să ne gândim şi altfel: ce anume contramăsuri putem lua.” (Szigeti Enikő)

Folosirea limbii materne nu este un act de naţionalism provocator, de maghiarism, nici de fală, este pur şi simplu mai la îndemână şi mai uşoară. Se ştie că de la începuturile istoriei restricţionarea limbii sau a utilizării acesteia a fost – şi este până în zilele noastre – o armă politică veritabilă. Acest fapt însă nu trebuie să ne descurajeze în dorinţa de a utiliza limba maternă în mod liber. Într-o comunitate unde convieţuiesc mai multe culturi şi limbi nu poate exista o limbă superioară şi altele inferioare. Drepturile lingvistice  asigură acele posibilităţi prin care putem învăţa să convieţuim în mod paşnic, devenind astfel mai toleranţi şi respectuoşi faţă de ceilalţi. Este foarte important să însuşim utilizarea drepturilor lingvistice, să vedem prezenţa – sau absenţa – limbii noastre în locurile publice, pe stradă, în şcoala unde învaţă copiii noştrii, la grădiniţă, sau chiar pe holul oficiului finanţelor publice. Limba nu ne-o putem exila în mediul familial sau bisericesc, ea trebuie să poată fi folosită acolo unde vorbitorii ei trăiesc, lucrează, respiră. Acest principiu trebuie exercitat, deoarece limba sunten noi cei care o vorbim.

Ce pot face eu?
Să folosesc limba maternă: in mod liber şi permanent, în fiecare ipostază a vieţii. Ea îmi aparţine, este parte integrantă a culturii mele, am dreptul să o folosesc acolo unde trăiesc.
Care sunt acele acte normative care reglementează, prevăd drepturile lingvistice?

1. Constituţia României
2. Legea nr. 215/2001 a Administraţiilor publice locale
3. Legea Învăţământului (în schimbare continuă)
4. Legea 304/2004 privind statutui judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare
5. Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare

Carta europeană a limbilor este un document internaţional semnat şi ratificat de România, intrând în vigoare din 2008. Prin acest act România s-a angajat să asigure şi să înlesnească folosirea şi utilizarea limbilor regionale sau minoritare, inclusiv a limbii maghiare, în diverse domenii ale vieţii publice.

În administraţia Cartei publică

Legislaţia României permite, astfel că am dreptul de a mă adresa organelor administraţiei publice locale în limba maternă, atât în scris, cât şi oral.

Conform art. (10) a

Autoritatile administrative si serviciile publice

In circumscriptiile administrative ale statului locuite de un numar de vorbitori de limbi regionale
sau minoritare, care justifica masurile specificate mai jos, si in functie de situatia fiecarei limbi, Partile se
angajeaza, in masura in care este posibil:

I. sa vegheze ca autoritatile administrative sa utilizeze limbile regionale sau minoritare; sau
II. sa vegheze ca functionarii autoritatilor administrative care asigura relatia cu publicul sa foloseasca limbile regionale sau minoritare in raporturile lor cu persoanele care li se adreseaza in aceste limbi; sau
III. sa vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare sa poata prezenta cereri orale sau scrise si sa primeasca raspunsuri in aceste limbi; sau
IV. sa vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare sa poata prezenta cereri orale sau scrise in aceste limbi;
V. sa vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare sa poata prezenta ca valabil un document intocmit in aceste limbi;
b. sa puna la dispozitie formulare si texte administrative de uz curent pentru populatie in limbile regionale sau minoritare, sau in versiuni bilingve;
c. sa permita autoritatilor administrative sa intocmeasca documente intr-o limba regionala sau minoritara.

Constituţia României, art. 120, alin. (2):

„(2) În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorităţii naţionale respective în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate, în condiţiile prevăzute de legea organică.”

Legea nr. 215/2001 a Administraţiilor publice locale

Art. 17.
In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor autoritatile administratiei publice locale vor asigura folosirea, in raporturile cu acestia, si a limbii materne, in conformitate cu prevederile Constitutiei, ale prezentei legi si ale conventiilor internationale la care Romania este parte.

Art. 40.
(7) In comunele sau orasele in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective.

Art. 51.
In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor hotararile cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinind minoritatii respective, iar cele cu caracter individual se comunica, la cerere, si in limba materna.

Art. 90.
(1) In raporturile dintre cetateni si autoritatile administratiei publice locale se foloseste limba romana.
(2) In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor, in raporturile lor cu autoritatile administratiei publice locale si cu aparatul propriu de specialitate acestia se pot adresa, oral sau in scris, si in limba lor materna si vor primi raspunsul atat in limba romana, cat si in limba materna.

Mai jos, puteţi descărca de pe pagina web a Institutului Pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale formularele cele mai uzuale ale autorităţilor publice traduse în limba maghiară:
http://ispmn.gov.ro/hu/ugyintezo.

În învăţământ

Aparţinătorii comunităţii maghiare au dreptul de a se instrui în limba maghiară. România garantează acest drept prin art. (8) al Cartei.

Masuri in favoarea folosirii limbilor regionale sau minoritare in viata publica, ce urmeaza a fi adoptate in conformitate cu angajamentele asumate in virtutea paragrafului 2 al articolului 2

ARTICOLUL 8
Invatamant

1. In materie de invatamant, Partile se angajeaza, in ceea ce priveste zonele in care sunt folosite astfel de limbi, in functie de situatia fiecareia dintre aceste limbi si fara a aduce atingere limbii (-ilor) oficiale a (ale) statului:
a. i. Sa prevada desfasurarea unei educatii prescolare in limbile regionale sau minoritare respective; sau
ii. sa prevada desfasurarea unei parti substantiale a educatiei prescolare in limbile regionale sau minoritare respective; sau
iii. sa aplice una din masurile vizate la punctele i si ii de mai sus, cel putin elevilor ale caror familii o solicita si al caror numar este considerat suficient; sau
iv. daca autoritatile publice nu au competente directe in domeniul educatiei prescolare, sa favorizeze si/sau incurajeze aplicarea masurilor vizate la punctele i-iii de mai sus;
b. i. sa prevada desfasurarea unui invatamant primar in limbile regionale sau minoritare respective; sau
ii. sa prevada desfasurarea unei parti substantiale a invatamantului primar in limbile regionale sau minoritare respective; sau
iii. sa prevada, in cadrul invatamantului primar, ca predarea limbilor regionale sau minoritare respective sa faca parte integranta din programa de invatamant;

Faţă de cele de mai sus, dacă oricare dintre obiectele de studiu (chiar şi educaţia fizică, muzica, desenul, lucrul manual), oricare altă disciplină este predată în şcoală fără acordul meu scris, împietează spiritul şi litera acestui angajament juridic, astfel că cei neîndreptăţiţi au dreptul să anunţe Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În justiţie

ARTICOLUL 128

(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.
(2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii organice.
(3) Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiţiei şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.
(4) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.

Vezi şi dispoziţiile de la art. 9 al Cartei.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării:
Blvd. Nicolae Balcescu nr. 35 Sc. A, Et. 5. Ap. 10. Sect. 1
Bucureşti, ROMÂNIA
Tel: +40-21-312 65 85 Fax: +40-21-312 65 78
E-mail: cncd@b.astral.ro
Web: www.cncd.org.ro

Foloseşte-ţi drepturile lingvistice!